integrare — INTEGRÁRE, integrări, s.f. 1. Acţiunea de a (se) integra şi rezultatul ei; integraţie. 2. (În sintagma) Integrarea producţiei = reunirea în acelaşi loc, în cadrul uneia şi aceleiaşi unităţi de producţie, a activităţilor de producţie succesive,… … Dicționar Român
integrare — [dal lat. integrare, der. di intĕger integro ; il sign. 2 e quello del rifl., sul modello dell ingl. (to ) integrate e del fr. intégrer ] (io ìntegro, non com. intègro, ecc.). ■ v. tr. 1. [rendere completo aggiungendo ciò che manca: i. la teoria… … Enciclopedia Italiana
integrare — {{hw}}{{integrare}}{{/hw}}A v. tr. (io integro ) 1 Rendere completo, aggiungendo ciò che manca: integrare un alimentazione insufficiente con vitamine. 2 Inserire una persona o un gruppo in un contesto sociale, culturale e sim.; CONTR. Escludere … Enciclopedia di italiano
integráre — s. f. (sil. gra ), g. d. art. integrärii; pl. integräri … Romanian orthography
integrare — A v. tr. 1. completare, compiere, finire, terminare, perfezionare, aggiornare (uno scritto e sim.) CONTR. lasciare incompiuto, frammentare 2. (una persona) inserire, introdurre CONTR. emarginare, isolare, estromettere B integrarsi v. rifl … Sinonimi e Contrari. Terza edizione
intégrer — [ ɛ̃tegre ] v. <conjug. : 6> • 1340 « exécuter, faire »; lat. integrare, lat. médiév. « rendre complet, achever » ♦ V. tr. 1 ♦ (1700) Math. Effectuer l intégration de. Intégrer une fonction, calculer son intégrale. Fonction intégrée. 2 ♦… … Encyclopédie Universelle
integra — INTEGRÁ, integrez, vb. I 1. tranz. şi refl. A (se) include, a (se) îngloba, a (se) încorpora, a (se) armoniza într un tot. 2. tranz. (mat.) A calcula dintr o funcţie dată altă funcţie a cărei derivată este funcţia dată. ♦ A calcula soluţia unei… … Dicționar Român
integrieren — aufnehmen; einbauen; eingliedern; inkludieren; einfügen; einbeziehen; einpfropfen; inkludieren (fachsprachlich); (einer Sache) Rechnung tragen; einberechnen; in Betracht ziehen; … Universal-Lexikon
entregar — (Del lat. integrare, reparar, rehacer < integer, entero, íntegro.) ► verbo transitivo 1 Dar una cosa a una persona o ponerla en su poder: ■ entregaron los diplomas a los alumnos. SE CONJUGA COMO pagar SINÓNIMO ceder conceder ► verbo… … Enciclopedia Universal
integrar — (Del lat. integrare.) ► verbo transitivo 1 Hacer un todo o conjunto con partes diversas: ■ intentó integrar las condiciones de todos en una propuesta conjunta. REG. PREPOSICIONAL + en SINÓNIMO componer 2 Incorporar una cosa en otra más amplia: ■… … Enciclopedia Universal
